Orașele și apa

Malurile canalului Bega

de Oana Preda | 15 Martie 2017

Locurile cu apă au lăsat întodeauna o amprentă puternică în conștiința publică, un fapt firesc atunci când supraviețuirea unei comunități a depins, în mare măsură, de existența sau lipsa acestora.

Modernizarea rapidă a orașelor și introducerea sistemelor de alimentare cu apă în fiecare locuință a eclipsat, pentru o perioadă, relația directă a locuitorilor cu râurile și lacurile în jurul cărora s-au dezvoltat comunitățile. Din sursă de viață, apele curgătoare din orașe s-au transformat în căi de navigație și într-un mod facil de expulzare a resturilor menajere și a obiectelor nedorite, reducând astfel calitatea apei și beneficiile locuitorilor așezărilor urbane concentrate în jurul acestora. Și Timișoara a trecut prin această secvență de relaționare cu propriul canal de navigare, Bega, transformându-se dintr-un loc al comerțului și un loc de joacă plin de viață, într-o barieră ce desparte cele două emisfere ale orașului, o barieră traversată de frumoase poduri de legătură.

La nivel internațional există tendința de reanalizare a importanței locurilor ude (râuri, canale, lacuri, dar și amenajări peisajere noi) în viața orașelor. De la Amsterdam la Veneția, de la Lisabona la București există o continuă luptă de a readuce prezența apei în proximitatea vieții publice. Efectele psihologice pozitive ale acestei legături om-apă sunt reflectate nu doar în bunăstarea vieții sociale, dar au și un impact economic pozitiv asupra comunităților care știu să pună accent pe această relație. Metodele de revitalizare a malurilor și a zonelor adiacente apei variază între ele, propunându-se atât planuri urbanistice de amploare cât și intervenții punctuale.

Loc de scăldat în Iosefinul anilor 1910. Sursa: www.regikepeslapok.hu

Vedere aeriană asupra cartierului Iosefin. Sursa: Tur de arhitectură

Clubul sportiv Regata în 1916, astăzi adăpostește Facultatea de Hidrotehnică. Sursa: www.banaterra.eu

Activități opționale pe malul canalului Bega. Sursa: Tur de arhitectură

Timp de aproape două sute de ani (începând cu 1723) canalul Bega a reprezentat principala cale de transport a mărfurilor din Timișoara și Banat, dar și una din sursele de alimentare cu apă (deși pentru alimentarea cu apă potabilă au fost folosite preponderent fântâni). Abia la începutul secolului XX apare prima infrastructură de canalizare și de alimentare cu apă a Timișoarei, atribuită inginerului Stan Vidrighin (lucrare atât de vitală în conștiința comunității încât câțiva ani mai târziu același inginer devine primul primar român al Timișoarei).

În istoria recentă, amenajarea malurilor Begăi, prin continuitatea traseului pietonal și a pistelor de bicicletă, în paralel cu malurile canalului, a redat locuitorilor orașului acest spațiu atât de important în formarea orașului și a memoriei comunității locale. Pentru întărirea acestui traseu există buzunare de vegetație și parcuri, dar și ancore comerciale care oferă oportunități de socializare, satisfăcând tipuri variate de interese, respectiv activități.

Pentru Timișoara și locuitorii săi, canalul Bega rămâne la fel de relevant pentru însăși identitatea orașului cum a fost și în urmă cu sute de ani. Schimbarea activităților locuitorilor (de la munca în fabrici și meșteșugărit, spre diferite segmente de servicii) este dublată de o schimbare a raportului față de canalul Bega, însă fără a scădea importanța acestui element în configurația orașului, fie pentru sănătatea locuitorilor, dar și ca atracție turistică.

Surse: