La noi în grădină era (și încă este) una dintre cele mai frumoase magnolii din Timișoara. Sub magnolie creșteau lăcrămioare superbe. Le culegeam duminica dimineața, pentru mama, înainte de a merge la matineul concertului de la filarmonica unde tatăl meu cânta în orchestră.

Strada Giurgiului (actualmente Coriolan Băran) era, așa cum se spune astăzi, „multi-culti“. Vecinii noștri erau de toate neamurile Banatului: români, nemți, unguri, sârbi, și de toate religiile ...

Prima biserică a comunităţii parohiale din Timişoara, cartierul Fabric, a fost construită între anii 1764-1765. Stilul ales a fost cel baroc provincial, însă, prin dimensiunile și prin arhitectura sa interioară și exterioară, biserica a dat impresia unui edificiu de cult rural. Deja la scurt timp după sfinţirea sa, lăcașul nu a mai corespuns numărului tot mai mare de credincioși. A trecut însă mai bine de un secol până ca planurile ...

Existența unei reședinte episcopale (cu diverse etape sau amplasamente) este atestată și poate fi cu ușurință presupusă în localitatea Cenad până la mijlocul veacului al XVI-lea. Pe durata ocupației otomane aceasta este distrusă, rămânând până azi fără urmă. După eliberarea Banatului de sub stăpânirea Imperiului Otoman, pentru scurt timp (1710-1730), episcopii de Cenad și-au desfășurat activitatea la Szeged, însă, deja la 7 august 1723 a fost emis un decret imperial ...

Investirea spațiului public cu puterea de a traduce vizual profilul identitar al unui oraș și discursul lui specific încă reprezintă o miză pentru instanțele angajate în disputele asupra lui. Pe de-o parte, accesul la spațiul public se discută prin dualitatea public-privat, adesea estompată de ștergerile succesive ale responsabilităților celor două și complicitatea dintre ele; iar pe de altă parte prin binomul local-global, care încearcă să fixeze unicitatea unui loc și ...