La noi în grădină era (și încă este) una dintre cele mai frumoase magnolii din Timișoara. Sub magnolie creșteau lăcrămioare superbe. Le culegeam duminica dimineața, pentru mama, înainte de a merge la matineul concertului de la filarmonica unde tatăl meu cânta în orchestră.

Strada Giurgiului (actualmente Coriolan Băran) era, așa cum se spune astăzi, „multi-culti“. Vecinii noștri erau de toate neamurile Banatului: români, nemți, unguri, sârbi, și de toate religiile: …

Prima biserică a comunităţii parohiale din Timişoara, cartierul Fabric, a fost construită între anii 1764-1765. Stilul ales a fost cel baroc provincial, însă, prin dimensiunile și prin arhitectura sa interioară și exterioară, biserica a dat impresia unui edificiu de cult rural. Deja la scurt timp după sfinţirea sa, lăcașul nu a mai corespuns numărului tot mai mare de credincioși. A trecut însă mai bine de un secol până ca planurile …

Existența unei reședinte episcopale (cu diverse etape sau amplasamente) este atestată și poate fi cu ușurință presupusă în localitatea Cenad până la mijlocul veacului al XVI-lea. Pe durata ocupației otomane aceasta este distrusă, rămânând până azi fără urmă. După eliberarea Banatului de sub stăpânirea Imperiului Otoman, pentru scurt timp (1710-1730), episcopii de Cenad și-au desfășurat activitatea la Szeged, însă, deja la 7 august 1723 a fost emis un decret imperial …

Investirea spațiului public cu puterea de a traduce vizual profilul identitar al unui oraș și discursul lui specific încă reprezintă o miză pentru instanțele angajate în disputele asupra lui. Pe de-o parte, accesul la spațiul public se discută prin dualitatea public-privat, adesea estompată de ștergerile succesive ale responsabilităților celor două și complicitatea dintre ele; iar pe de altă parte prin binomul local-global, care încearcă să fixeze unicitatea unui loc și …