La noi în grădină era (și încă este) una dintre cele mai frumoase magnolii din Timișoara. Sub magnolie creșteau lăcrămioare superbe. Le culegeam duminica dimineața, pentru mama, înainte de a merge la matineul concertului de la filarmonica unde tatăl meu cânta în orchestră.

Strada Giurgiului (actualmente Coriolan Băran) era, așa cum se spune astăzi, „multi-culti“. Vecinii noștri erau de toate neamurile Banatului: români, nemți, unguri, sârbi, și de toate religiile ...

Prima biserică a comunităţii parohiale din Timişoara, cartierul Fabric, a fost construită între anii 1764-1765. Stilul ales a fost cel baroc provincial, însă, prin dimensiunile și prin arhitectura sa interioară și exterioară, biserica a dat impresia unui edificiu de cult rural. Deja la scurt timp după sfinţirea sa, lăcașul nu a mai corespuns numărului tot mai mare de credincioși. A trecut însă mai bine de un secol până ca planurile ...

Existența unei reședinte episcopale (cu diverse etape sau amplasamente) este atestată și poate fi cu ușurință presupusă în localitatea Cenad până la mijlocul veacului al XVI-lea. Pe durata ocupației otomane aceasta este distrusă, rămânând până azi fără urmă. După eliberarea Banatului de sub stăpânirea Imperiului Otoman, pentru scurt timp (1710-1730), episcopii de Cenad și-au desfășurat activitatea la Szeged, însă, deja la 7 august 1723 a fost emis un decret imperial ...

Ce mai are Timișoara pe lângă urmele de gloanțe de pe fațadele palatelor centrale și monumentul Sf. Maria și Sf. Nepomuk din Piața Libertății? 

A avut câteva graffiti, chiar multe în 1989, dar aproape toate pierdute azi și pentru că unele din ele, similar celor făcute de Mugur Călinescu în 1981, la București, au fost desenate în cretă. Chiar ploaia caldă, ca de vară, din 18 decembrie a șters o ...

Am început să scormonesc prin cărți și să interoghez necunoscuți, căutând să înțeleg harababura vizuală din jur, și felul în care am ajuns - dintr-o adunătură de insulițe într-o zonă mlăștinoasă - la Timișoara de azi. Cred că exercițiul de cartografiere, prin intermediul benzilor desenate, poate conecta mai mult public la istoria timișoreană. Visez la vremuri când vom picta calcanele din oraș cu povești ale localnicilor (despre monumente care au dispărut, locuri ...